„Malul Siretului” de Vasile Alecsandri

"Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică
Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.
Râul luciu se-nconvoaie sub copaci ca un balaur
Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur.

Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde
Și privesc cum apa curge și la cotiri ea se perde,
Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, săpând malul năsipos.

Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,
Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprintioară,
Când sălbaticele rațe se abat din zborul lor,
Bătând apa-ntunecată de un nour trecător.

Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale
Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale.
Lunca-n giuru-mi clocotește; o sopârlă de smarald
Cată țintă, lung la mine, părăsind nasipul cald."

Elaborate în cea mai mare parte în anii 1868-1869 și publicate în revista junimistă "Convorbiri literare", "Pastelurile" constituie punctul culminant al creației lui Vasile Alecsandri și cel mai strălucit moment liric al literaturii române înainte de Eminescu. Pastelurile lui Alecsandri amintesc de Thomson prin "poezia anotimpurilor", deosebindu-se de romantici prin aceea că succesiunea anotimpurilor nu simbolizează trecerea ireversibilă a timpului, ci dimpotrivă, creația lui exprimă sentimentul stenic (care fortifică, dă putere; întăritor - n.n.) al eternei regenerari a naturii. Cromatica este specifică acestor creații lirice, culorile fiind alese sugestiv în functie de anotimpul descris.

Poezia "Malul Siretului", publicată în "Convorbiri literare" la 1 mai 1869, este unul dintre cele mai izbutite pasteluri ale lui Alecsandri, fiind o creație reprezentativă pentru întreg ciclul, atât prin tehnica artistică, cât și prin atmosfera emotională.

Titlul ilustrează locul mirific ce l-a inspirat pe Alecsandri în această poezie, malul râului Siret, care curgea prin apropierea meleagurilor atât de dragi poetului, moșia de la Mircești.

Structură, semnificații, limbaj artistic

Poezia "Malul Siretului" este structurată în patru catrene, cu versuri lungi de 15-16 silabe, trăsătură tipică pastelurilor lui Alecsandri. Acest pastel, apreciat în mod deosebit de mai multi exegeti literari, se particularizează prin două aspecte inedite: lirismul evidențiat de prezenta persoanei întai, auctoriale - în strofele a doua și a treia - și nota meditativă a poeziei din ultima strofă.

Strofa întai descrie acel moment incert al dimineții devreme, când ziua se îngână cu noaptea, întreaga natură pare adormită, iar deasupra luncii Siretului plutesc "aburii ușori ai nopții", ce par "fantasme" plutind peste întreaga natură, comparația provocând o puternică stare emoțională. Imaginea motorie a ceții care "se despică" printre ramurile copacilor, este însoțită de imaginea vizuală a râului personificat, care "se-nconvoaie" pe sub arborii din luncă. Comparația "ca un balaur" este de factură mitologică, asemenea metaforei "mișcă solzii lui de aur", care sugerează curgerea lentă a valurilor unduitoare ale râului. Epitetul cromatic "de aur" accentuează lumina stralucitoare a dimineții, care se reflectă în undele Siretului.

Strofa a doua introduce persoana întai singular, vocea auctoriala, prin care poetul își exprimă încântarea pentru peisajul de basm al dimineții. Așezat pe "malu-i verde", poetul privește fascinat curgerea continuă a Siretului, care "la cotiri se perde" și ale cărui ape somnoroase sapă "malul năsipos". Atracția pe care peisajul o exercită asupra poetului este exprimată prin verbe la persoana I singular, "mă duc", "mă așez", "privesc", iar tabloul este dominat de imagini motorii, "apa curge", "se schimbă-n vălurele". Epitetul cromatic "malu-i verde" sugerează un anotimp călduros, iar alte epitete descriptive, contribuie la crearea emoției pentru frumusețea peisajului: "prundișul lunecos", "malul năsipos". Râul Siret este personificat și în această strofă, deoarece "adoarme la bulboace".

Strofa a treia începe cu imaginea delicată a salciei pletoase care se apleacă deasupra undelor Siretului, tabloul fiind brusc dinamizat de un pește care "saltă-n aer după-o viespe sprintioară" și de rațele sălbatice care "se abat din zborul lor" și se așează pe undele primitoare. De remarcat în această strofă sunt epitetele care evidențiază detaliile peisajului: "salcie pletoasă", "viespe sprintioară", "apă-ntunecată", "nour-trecator". Epitetul în inversiune "sălbaticele rațe" accentuează ideea peisajului unic prin specificul păsărilor care poposesc "din zborul lor" în aceste locuri feerice, iar metafora "un nour trecator", sugerează stolul de rațe care întunecă temporar albia râului.

Ultima strofă confirmă ideea că acest pastel nu descrie numai un peisaj natural, ci și un peisaj al sufletului. Atitudinea poetului este meditativă, sugerând cu discreție ideea că gândurile lui sunt atrase hipnotic de valurile mișcătoare, prin metafora curgerii Siretului: "Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale / Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale". Poetul se detașează, parcă, de natura înconjurătoare, contemplând încremenit de admirație lunca ce "clocotește" și privind fascinat "o șopârlă de smarald" care, personificată, se uită curioasă la el: "Cată țintă, lung la mine, părăsind năsipul cald".

Pastelul "Malul Siretului" se constituie într-un adevarat spectacol al naturii, care provoacă eului liric trăiri profunde de admirație, de încântare, duse pană la extaz.

Cu "Pastelurile", Vasile Alecsandri atinge treapta deplinei maturizari a talentului său.

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu