Descrierea personajului de nuvelă - Alexandru Lăpușneanul

Nuvela istorică „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi (1808 - 1868) apare la 30 ianuarie 1840, în primul număr al revistei „Dacia literară”, fiind inspirată din „Letopisețul Țării Moldovei” de Grigore Ureche. Prin narațiunea la persoana a III-a, naratorul obiectiv și omniscient îmbină reaitatea istorică și ficțiunea, tema romantică a nuvelei ilustrând a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul în Țara Moldovei (1564 - 1569).
Acțiunea se bazează pe conflictul bine evidențiat dintre domnitor și boierii care-l trădaseră în prima domnie și-l siliseră să părăsească tronul țării.
Alexandru Lăpușneanul - protagonist cu atestare istorică, personaj romantic și eponim - este alcătuit din puternice  trăsături de caracter, un personaj excepțional ce acționează în împrejurări ieșite din comun.
Trăsăturile morale reies în mod indirect din faptele, atitudinile și deciziile protagonistului, din relația cu celelalte personaje, unele istorice, altele născocite.
Lăpușneanul este tipul domnitorului tiran și crud, cu voință puternică, ambiție și fermitate în dorința de a se răzbuna pe boierii care-l trădaseră în prima domnie. Încercând să-l convingă să renunțe la tron, cei patru boieri veniți să-l întâmpine la graniță primesc un răspuns tăios: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu.” Naratorul omniscient remarcă în mod direct privirea protagonistului ce scânteiase amenințătoare și neclintită atunci când refuză cu încăpățânare să renunțe la tron.
Dimensiunea istorică a protagonistului, precum și însușirile fanteziste excepționale conturează un personaj romantic, reprezentativ pentru literatura română. Cruzimea și violența voievodului sunt reliefate prin antiteză cu blândețea și delicatețea Doameni Ruxandra, procedeu romantic folosit de autorul omniscient pentru amplificarea emoției cititorului.
În capitolul „Capul lui Moțoc vrem...”, Lăpușneanul, diabolic de inteligent și ingenios, profită de mulțimea adunată la porțile curții domnești ca să scape de boierul ticălos, care îl imploră să nu-i asculte „pre niște proști, pre niște mojici”. Vodă îi răspunde tăios și „cu sânge rece”, cum îl caracterizează direct vocea auctorială, motivând: „Proști, dar mulți”, apoi îl dă pe Moțoc mulțimii care îl linșează.
Alexandru Lăpușneanul deține arta disimulării, scena din biserică scoțând în relief, indirect, perfidia cu totul ieșită din comun cu care Vodă „joacă” rolul pocăitului. După ce le cere boierilor iertare, îi invită la un ospăț de împăcare la palat, unde îi ucide pe toți cei 47 de boieri care crezuseră vorbele lui. Poruncește să le fie tăiate capetele, din care face o piramidă „dupa neam și rang”.
Cruzimea este trăsătura dominantă a personajului, motivată, indirect, de multe fapte cumplite: leacul de frică pe care i-l dă doamnei Ruxandra din piramida de 47 de capete de boieri, linșarea lui Moțoc de către mulțime, amenințarea propriei familii cu moartea.
Moartea violentă, prin otrăvire, a lui Lăpușneanul, chiar de către blânda sa soție, este o plată binemeritată pentru ferocitatea sa.
Scena otrăvirii este cutremurătoare și de aceea romantică. Stroici și Spancioc se uită cu satisfacție la suferințele lui Vodă, iar Stroici îi descleștează cu un cuțit dinții și-i toarnă pe gât restul de otravă, spunându-i cu bucurie: „invață a murii, tu care știai numai a omorâ”.
Naratorul omniscient descrie în detaiu chinurile îngroitoare ale morții domnitorului, care lasă „o pată de sânge în istoria Moldovei”.
Sadismul și setea de răzbunare rezultă din caracterizarea directă, făcută de către celelalte personaje: „Crud și cumplit este omul acesta, fiica mea” (mitropolitul Teofan)
Relațiile lui Vodă cu celelalte personaje accentuează trăsăturile care îl individualizează în nuvelă. Față de doamna Ruxandra, Lăpușneanul este indiferent, ignorând-o cu desăvârșire, iar atunci când îi dă „un leac de frică”, arătându-i piramida din cele 47 de capete ale boierilor și ea leșină, se arată dezamăgit, disprețuitor și ironic față de reacția ei: „Femeia tot femeie (...), în loc să se bucure, ea se sperie”.
Blânda Ruxandra își otrăvește soțul pentru a scăpa de la moarte sigură pe fiul ei ce fusese amenințat de Lăpușneanul, fiind convinsă că va elibera țara de un domnitor tiran și crud.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu